îmbârliga

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-şi îndoi coada în formă de arc şi a şi-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBÂRLIGÁ pers. 3 îmbârlígă tranz. (coada unor animale) A îndoi şi îndrepta în sus. /în + a bârliga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbârligá vb., ind. prez. 3 sg. îmbârlígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBÂRLIGÁ vb. a(-şi) bârliga. (Un animal îşi ~ coada.)
(Dicţionar de sinonime)