îmbărbăta

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) insufla bărbăţie, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBĂRBĂT//Á ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBĂRBĂT//Á mă ~éz intranz. A-şi insufla bărbăţie; a căpăta curaj. /în + bărbat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. şi pl. îmbărbăteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleţi. 2. v. consola.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja
(Dicţionar de antonime)

A se îmbărbăta ≠ a se înfricoşa, a se speria
(Dicţionar de antonime)