ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. şi tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beţie, a (se) ameţi cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ♢ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criţă) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înşela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beţia; a ameţi. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameţi, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (< bibitus „beat”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătaţi, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Ameţit (de plăcere, de dorinţe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBĂTÁ îmbăt tranz. 1) A face să se îmbete; a turmenta. ♢ ~ (pe cineva) cu apă rece (sau chioară) a amăgi (pe cineva); a înşela. 2) A aduce într-o stare asemănătoare cu beţia. 3) fig. A face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie; a încânta; a fascina; a vrăji; a delecta. Succesul l-a îmbătat. /<lat. imbibitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMBĂTÁ mă îmbăt intranz. 1) A deveni beat; a ajunge în stare de ebrietate (în urma consumării excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge într-o stare asemănătoare cu beţia (din cauza unor emoţii puternice); a se tulbura profund sufleteşte. M-am îmbătat de bucurie. /<lat. imbibitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbéţi, 3 sg. şi pl. îmbátă; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBĂTÁ vb. a (se) ameţi, a (se) chercheli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. şi Ban.) a (se) şumeni, (fam.) a (se) abţigui, a (se) învinoşa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) târnosi, a (se) turci, (reg., fig.) a (se) flecui, a (se) oţeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBĂTÁT adj. v. beat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBĂTÁT adj. v. ameţit, zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbăta ≠ a (se) dezbăta, a (se) trezi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătaţi, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Ameţit (de plăcere, de dorinţe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMBĂTÁ mă îmbăt intranz. 1) A deveni beat; a ajunge în stare de ebrietate (în urma consumării excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge într-o stare asemănătoare cu beţia (din cauza unor emoţii puternice); a se tulbura profund sufleteşte. M-am îmbătat de bucurie. /<lat. imbibitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbéţi, 3 sg. şi pl. îmbátă; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBĂTÁ vb. a (se) ameţi, a (se) chercheli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. şi Ban.) a (se) şumeni, (fam.) a (se) abţigui, a (se) învinoşa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinţi, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) târnosi, a (se) turci, (reg., fig.) a (se) flecui, a (se) oţeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBĂTÁT adj. v. beat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMBĂTÁT adj. v. ameţit, zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbăta ≠ a (se) dezbăta, a (se) trezi
(Dicţionar de antonime)