îmbătrânire

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfăţişare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-şi schimba în mod lent structura şi proprietăţile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBĂTRÂNÍRE s.f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrâneţe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da cât mai repede calitatea de vechime. V. maturare. – V. îmbătrâni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBĂTRÂN//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrâneţe. 2) (despre maşini, unelte, materiale) A pierde lent calităţile iniţiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrâneţe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~eşte. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind, prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbătrâneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmbătrâníre s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. îmbătrânírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veşteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBĂTRÂNÍRE s. (livr.) senescenţă. (Procesul de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A îmbătrâni ≠ a întineri
(Dicţionar de antonime)

Îmbătrânire ≠ întinerire
(Dicţionar de antonime)