îmblânzire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (şi în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. şi refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBLÂNZÍRE s.n. Acţiunea de a (se) îmblânzi şi rezultatul ei. – V. îmblânzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBLÂNZ//Í ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă şi să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBLÂNZ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fiinţe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniştit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se linişti; a se tempera; a se modera. /în + blând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmblânzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii; pl. îmblânzíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descreşte, diminua, domoli, linişti, micşora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBLÂNZÍRE s. 1. v. domesticire. 2. v. calmare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbl imbla imblan

Cuvinte se termină cu literele: re ire zire nzire anzire