îmblănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBLĂNÍ, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuşi cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBLĂNÍRE s.f. Acţiunea de a îmblăni. – V. îmblăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBLĂN//Í ~ésc tranz. (haine, încălţăminte) A căptuşi cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmblăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmblănésc, imperf. 3 sg. îmblăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmblăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmblăníre s. f., g.-d. art. îmblănírii; pl. îmblăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbl imbla imblan

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire lanire