îmblătitor

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care îmblăteşte. Îmblăti + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBLĂTIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care îmblăteşte. /a îmblăti + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmblătitór s. m., pl. îmblătitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)