îmbobocire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmboboceşte, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBOBOCÍRE, îmbobociri, s.f. Acţiunea de a îmboboci şi rezultatul ei. – V. îmboboci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBOBOC//Í pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre flori) A face boboci. 2) (despre muguri) A începe a se desface. 3) fig. (despre persoane) A deveni frumos şi atrăgător (ca un boboc). /în + boboc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbobocí vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéşte, imperf. 3 sg. îmboboceá, conj. prez. 3 sg. şi pl. îmboboceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii; pl. îmbobocíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBOBOCÍ vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbo imbob imbobo

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ocire bocire