îmbolditor dex - definiţie, sinonime, conjugare

îmbolditor

ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldeşte, îndeamnă, stimulează la acţiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înţeapă; caustic, înţepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBOLDIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îmboldeşte; care îndeamnă (la o acţiune). 2) fig. (despre vorbe) Care conţine aluzii răutăcioase; usturător; înţepător; muşcător; pişcător; corosiv. /a îmboldi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbolditór adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. şi pl. îmbolditoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbo imbol imbold

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor ditor lditor