ÎMBUCĂRÍ, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mâncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca).(Dicţionarul limbii române moderne)
ÎMBUCĂRÍRE s.f. v. îmbucări. [DLRM](Alte dicţionare)
Sinonime:ÎMBUCĂRÍ vb. v. sătura.(Dicţionar de sinonime)