îmbucătățire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBUCĂTĂŢÍ, îmbucătăţesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăţi, a face bucăţi; a îmbucăţi, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăţi şi înjumătăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBUCĂTĂŢÍRE, îmbucătăţiri, s.f. Acţiunea de a îmbucătăţi. – V. îmbucătăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBUCĂTĂŢ//Í ~ésc tranz. A tăia în bucăţi; a face bucăţi. /în + a bucătăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbucătăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbucătăţésc, imperf. 3 sg. îmbucătăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbucătăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmbucătăţíre s. f., g.-d. art. îmbucătăţírii; pl. îmbucătăţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBUCĂTĂŢÍ vb. 1. (reg.) a bucăţeli, a bucăţi, a rupturi. (De ce-ai ~ în halul ăsta carnea?) 2. v. îm-părţi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUCĂTĂŢÍRE s. v. împărţire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbu imbuc imbuca

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire atire tatire