îmbucurător

ÎMBUCURĂTÓR, -OÁRE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBUCURĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbucurătór adj. m., pl. îmbucurătóri; f. sg. şi pl. îmbucurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Îmbucurător ≠ dezolant, înstristător, mâhnitor, supărător
(Dicţionar de antonime)