îmbufnat

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. şi tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnaţi, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎMBUFN//Á mă ~éz intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acţiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oţeti; a se şifona. /în + bufnă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbufná vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. şi pl. îmbufneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBUFNÁ vb. v. bosumfla.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUFNÁ vb. v. supăra.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUFNÁT adj. v. supărat.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUFNÁT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chiorâş, încruntat, mohorât, posomorât. (Privire ~; ce te uiţi aşa ~ la mine?)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Îmbufnat ≠ vesel, voios, zâmbăreţ, zâmbitor
(Dicţionar de antonime)