îmbulzit

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spaţiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulţime) A înghesui pe cineva din toate părţile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruinţele, cu insistenţele. – În + bulz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBULZÍT, -Ă, îmbulziţi, -te, adj. Care se îngrămădeşte, se înghesuie; învălmăşit. – V. îmbulzi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBULZ//Í ~ésc tranz. (fiinţe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBULZ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare (într-un spaţiu restrâns) mişcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbulzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbulzeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBULZÍ vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târşi, (prin Ban. şi Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se muşuroi. (S-au ~ cu toţii în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ aşa în mine?)
(Dicţionar de sinonime)