îmbunătură

îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. linguşire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Sinonime:
ÎMBUNĂTÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: im imb imbu imbun imbuna

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura natura