îmbunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. şi refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi uite un necaz sau a-şi uita un necaz; a (se) împăca, a (se) linişti. [Prez. ind. şi: îmbún] – În + bun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMBUNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniştire. ♦ (înv.) Linguşire. – V. îmbuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBUN//Á ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBUN//Á mă ~éz intranz. 1) (de-spre fiinţe) A deveni mai bun; a se îmblânzi. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniştit (după furtună, ploaie îndelungată etc.); a se îmblânzi; a se domoli; a se potoli; a se linişti; a se tempera; a se modera; a se ogoi. /în + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. şi pl. îmbuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBUNÁ vb. v. calma.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUNÁ vb. v. linguşi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUNÁRE s. v. calmare.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBUNÁRE s. v. flatare, linguşeală, lingu-şire, măguleală, măgulire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbu imbun imbuna

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare bunare