îmburda dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. Tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăşi, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catâr)
(Dicţionarul etimologic român)

îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāreburdus „catîr”, după Puşcariu, Dacor., III, 838 şi DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicaţii nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruţe, cf. hurduc.
(Dicţionarul etimologic român)

îmburdá vb., ind. prez. 3 sg. îmbúrdă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMBURDÁ vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuşi, prăvăli, răsturna, surpa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imb imbu imbur imburd

Cuvinte se termină cu literele: da rda urda burda mburda