îmburuiena
îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)