îmburuieni

A ÎMBURUIEN//Í ~ésc tranz. A face să se îmburuienească. /în + buruiană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBURUIEN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre semănături, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante dăunătoare culturilor agricole. /în + buruiană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: im imb imbu imbur imburu

Cuvinte se termină cu literele: ni eni ieni uieni ruieni