împăcăciune

ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s.f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împăcăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
ÎMPĂCĂCIÚNE s. v. împăcare.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impac impaca

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune ciune aciune