împăciuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂCIUÍT, -Ă, împăciuiţi, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniştit. – V. împăciui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂCIU//Í ~ iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂCIU//Í mă ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivităţi) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăciuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂCIUÍT adj. v. împăcat, mulţumit, satis-făcut.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impac impaci

Cuvinte se termină cu literele: it uit iuit ciuit aciuit