împădurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s.f. Acţiunea de a împăduri. – V. împăduri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂDUR//Í ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafeţe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂDUR//Í pers.3 se ~éşte tranz. (despre suprafeţe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împădurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împădureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A împăduri ≠ a despăduri
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impad impadu

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire durire