împădurit

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂDURÍT, -Ă, împăduriţi, -te, adj. Cu păduri. – V. împăduri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂDUR//Í ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafeţe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂDUR//Í pers.3 se ~éşte tranz. (despre suprafeţe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împădurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împădureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPĂDURÍT adj. păduros, (rar) pădurat, păduratic, pădureţ, pădurit, silvestru. (Zonă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A împăduri ≠ a despăduri
(Dicţionar de antonime)

Împădurit ≠ despădurit
(Dicţionar de antonime)