împărăție

ÎMPĂRĂŢÍE, împărăţii, s.f. 1. Ţară condusă de un împărat; imperiu. ♢ Împărăţia cerului = rai. 2. Faptul de a împărăţi; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ♢ Expr. Împărăţia-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂRĂŢÍ//E ~i f. 1) Stat guvernat de un împărat; imperiu. ♢ ~a ta (sau voastră) formulă stereotipă cu care se adresează cineva către un împărat. 2) Stare de împărat. 3) Loc sau perioadă de timp în care domină în permanenţă anumite stări de lucruri; imperiu. ♢ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.-D. împărăţiei] /împărat + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împărăţíe s. f., art. împărăţía, g.-d. art. împărăţíei; pl. împărăţíi, art. împărăţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPĂRĂŢÍE s. v. imperiu.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRĂŢÍE s. v. împărat.
(Dicţionar de sinonime)