împărțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂRŢÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) separa în părţi, a (se) despărţi în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operaţia de împărţire a unui număr prin altul, a face o împărţire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ♢ Expr. A nu avea ce împărţi sau a nu avea nimic de împărţit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăştia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăşi ceva cu cineva. – Lat. impartire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂRŢÍRE, împărţiri, s.f. Acţiunea de a (se) împărţi şi rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operaţie prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. V. împărţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂRŢÍ împárt tranz. 1) A face să se împartă. 2) rar (obiecte eterogene amestecate) A repartiza în clase şi categorii; a categorisi; a clasifica. 3) mat. A supune operaţiei aritmetice a împărţirii. ~ zece la cinci. 4) (bunuri materiale) A da conform unor principii; a repartiza; a distribui. ~ averea.A nu avea ce ~ cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. 5) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărtăşi. /<lat. impartire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂRŢÍ pers. 3 se împárte intranz. 1) (obiecte integrale) A desface în două sau în mai multe părţi; a se diviza; a se divide. 2) rar A se împrăştia în toate părţile; a se răspândi. /<lat. impartire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPĂRŢÍR//E ~i f. 1) v. A ÎMPĂRŢI. 2) (în opoziţie cu înmulţire) Operaţie aritmetică prin care se stabileşte de câte ori un număr se cuprinde în altul. ~ea unui întreg în... /v. a împărţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împărţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împártă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împărţíre s. f., g.-d. art. împărţírii; pl. împărţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPĂRŢÍ vb. 1. a despărţi, a divide, a diviza, a fracţiona, a fragmenta, a îmbucătăţi, a scinda, a secţiona, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. v. descompune. 3. a diviza, a fragmenta, a segmenta. (A ~ o frază în propoziţii.) 4. v. atribui. 5. v. distribui. 6. v. aranja. 7. v. împărtăşi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRŢÍ vb. v. despărţi, divorţa, separa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRŢÍRE s. 1. împărţeală. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, secţionare, segmen-tare, tăiat, tăiere, (rar) segmentaţie. (~ unui întreg.) 3. v. descompunere. 4. despărţire, divi-ziune. (~ în capitole a unei cărţi.) 5. v. atribuire. 6. v. distribuire. 7. v. aranjare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Împărţireînmulţire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impar impart

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire rtire artire