împărțitor

ÎMPĂRŢITÓR, împărţitori, s.m. 1. (Înv.) Factor poştal, poştaş. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărţitul; divizor. – Împărţi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂRŢITÓR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărţitul; devizor. /a împărţi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împărţitór s. m., pl. împărţitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPĂRŢITÓR adj. v. contagios, infecţios, molipsitor.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRŢITÓR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRŢITÓR s. v. factor, poştar, poştaş, poştă.
(Dicţionar de sinonime)