împărtășire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂRTĂŞÍ, împărtăşesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Bis.) A da sau a lua împărtăşanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărţi cu cineva ceva; a avea parte de acelaşi lucru ca şi altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaş la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂRTĂŞÍRE, împărtăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) împărtăşi şi rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂRTĂŞ//Í ~ésc tranz. 1) (gânduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral). Să-ţi ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărţi. Au ~it aceeaşi soartă. 3) (păreri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~eşte opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de împărtăşanie; a cumineca; a griji. /în + părtaş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPĂRTĂŞ//Í mă ~ésc intranz. 1) A primi o parte (din ceva). ~ din bunurile pământului. 2) rel. A primi împărtăşania; a se cumineca; a se griji. /în + părtaş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împărtăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărtăşésc, imperf. 3 sg. împărtăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împărtăşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împărtăşíre s. f., g.-d. art. împărtăşírii; pl. împărtăşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPĂRTĂŞÍ vb. 1. v. destăinui. 2. v. transmite. 3. v. schimba. 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. şi pop.) a (se) griji, (înv. şi reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a împărţi. (Au ~ aceeaşi soartă.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRTĂŞÍRE s. 1. v. destăinuire. 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. v. împărtăşanie.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂRTĂŞÍRE s. v. participiu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impar impart

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire asire tasire