împăturire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s.f. Acţiunea de a împături. [Var.: împăturáre s.f.] V. împături.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPĂTUR//Í ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împături ≠ a despături
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impa impat impatu

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire turire