împestrițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPESTRIŢÁ, împestriţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face pestriţ. – În + pestriţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPESTRIŢÁRE, împestriţări, s.f. Acţiunea de a (se) împestriţa şi rezultatul ei. – V. împestriţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPESTRIŢ//Á ~éz tranz. A face să se împestriţeze. /în + pestriţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPESTRIŢ//Á mă ~éz intranz. A deveni pestriţ; a ajunge pestriţ. /în + pestriţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împestriţá vb., ind. prez. 1 sg. împestriţéz, 3 sg. şi pl. împestriţeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. împestriţéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împestriţáre s. f., g.-d. art. împestriţării; pl. împestriţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPESTRIŢÁ vb. v. smălţa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPESTRIŢÁRE s. împestriţătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impe impes impest

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ritare