împietruire

ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s.f. Aşezare a unor straturi de pietre sau de pietriş pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPIETRUÍR//E ~i f. Aşternere a unui strat de pietriş pe un drum. /v. a (se) împietri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împietruíre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. împietruírii; pl. împietruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)