împilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPILÁRE, împilări, s.f. Acţiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPIL//Á ~éz tranz. (colectivităţi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împilá (împiléz, împilát), vb. – 1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillārepilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Puşcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puţin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilăînchila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă).
(Dicţionarul etimologic român)

împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. şi pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. împiléze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împiláre s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a dispreţui. 8. (fig.) a biciui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎMPILÁ vb. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPILÁRE s. v. oprimare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impi impil impila

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare pilare