împleti dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPLE vb. III. v. umple.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubiţe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăţi de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mişca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPLET//Í ~ésc tranz. (fire, suviţe de păr, nuiele etc.) A împreuna într-un tot, punând alternativ şi într-un anumit mod (pentru a forma o reţea). ~ un năvod. ~ colaci. /în + pleată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPLET//Í pers. 3 se ~éşte intranz. fig. (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcţii, intersectându-se în mai multe puncte; a se întreţese; a se încrucişa; a se întretăia. Cărările se ~esc. /în + pleată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împletí (împletésc, împletít), vb. – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. şi pleată. – Der. împletitor, s.m. (care împleteşte; coşar, care împleteşte coşuri); împletitoare, s.f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s.f. (şnur, şiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci faţă de îngăima, sau prin încrucişare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucişare a lui încolăci, cu împletici (după Puşcariu, Dacor., III, 677 şi DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puţin probabilă); împleticeală, s.f. (acţiunea de a se împletici); împletecitură, s.f. (înv., încurcătură).
(Dicţionarul etimologic român)

împletí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împleteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPLETÍ vb. 1. v. tricota. 2. v. îmbina.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLETÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împleti ≠ a despleti
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impl imple implet

Cuvinte se termină cu literele: ti eti leti pleti mpleti