împletit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubiţe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăţi de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mişca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPLETÍT1 s.n. Împletire. – V. împleti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPLETÍT2, -Ă, împletiţi, -te, adj. 1. (Despre fire, jurubiţe etc.) Reunit, încrucişat cu altele într-un anumit fel; (despre obiecte) lucrat din fire de lână, bumbac, cânepă etc. sau din nuiele, flori etc., dispuse într-un anumit fel. 2. (Despre păr) Strâns în cozi, făcut cozi. 3. (Adesea fig.) Încrucişat, încolăcit. – V. împleti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPLET//Í ~ésc tranz. (fire, suviţe de păr, nuiele etc.) A împreuna într-un tot, punând alternativ şi într-un anumit mod (pentru a forma o reţea). ~ un năvod. ~ colaci. /în + pleată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPLET//Í pers. 3 se ~éşte intranz. fig. (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcţii, intersectându-se în mai multe puncte; a se întreţese; a se încrucişa; a se întretăia. Cărările se ~esc. /în + pleată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împletí (împletésc, împletít), vb. – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. şi pleată. – Der. împletitor, s.m. (care împleteşte; coşar, care împleteşte coşuri); împletitoare, s.f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s.f. (şnur, şiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci faţă de îngăima, sau prin încrucişare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucişare a lui încolăci, cu împletici (după Puşcariu, Dacor., III, 677 şi DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puţin probabilă); împleticeală, s.f. (acţiunea de a se împletici); împletecitură, s.f. (înv., încurcătură).
(Dicţionarul etimologic român)

împletí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împleteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împletít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPLETÍ vb. 1. v. tricota. 2. v. îmbina.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLETÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLETÍT adj. v. tricotat.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLETÍT s. v. tricotare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împleti ≠ a despleti
(Dicţionar de antonime)

Împletitdespletit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impl imple implet

Cuvinte se termină cu literele: it tit etit letit pletit