împoncișare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPONCIŞÁ, împoncişez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuţit; a împlânta. – În + poncif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPONCIŞÁRE, împoncişări, s.f. (Înv.) Acţiunea de a (se) împoncişa şi rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncişáre s.f.] – V. împoncişa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPONCIŞ//Á ~éz tranz. pop. (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a înfige; a împlânta. /în + ponciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPONCIŞ//Á mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împoncişá vb., ind. prez. 1 sg. împoncişéz, 3 sg. şi pl. împoncişeáză, 1 pl. împoncişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. împoncişéze; ger. împoncişând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împoncişáre s. f., g.-d. art. împoncişării; pl. împoncişări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPONCIŞÁ vb. v. împotrivi, opune.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPONCIŞÁRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, împotrivire, în-vrăjbire, litigiu, neînţelegere, opoziţie, opunere, rezistenţă, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impon imponc

Cuvinte se termină cu literele: re are sare isare cisare