împopoțonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPOPOŢONÁ, împopoţonez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoţa, a (se) înţoţona. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPOPOŢONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) împopoţona şi rezultatul ei; înzorzonare. – V. împopoţona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPOPOŢON//Á ~éz tranz. (mai ales persoane) A găti cu prea multe podoabe (de prost gust); a înzestra cu zorzoane; a înzorzona. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împopoţoná vb., ind. prez. 1 sg. împopoţonéz, 3 sg. şi pl. împopoţoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împopoţonáre s. f., g.-d. art. împopoţonării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPOPOŢONÁ vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înţoţona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPOPOŢONÁRE s. înzorzonare, (pop.) împopo-nare, înţoţonare. (~ unei persoane ca o paparudă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impop impopo

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare tonare