împotmoli

ÎMPOTMOLÍ, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înţepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluţionat, rezolvat. – În + potmol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPOTMOL//Í ~ésc tranz. A face să se împotmolească. /în + podmol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPOTMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc (în nămol, nisip, zăpadă), fără a putea să înainteze; a se înfunda. ~ în mlaştină. 2) fig. A nu putea ieşi dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se îngloda. ~ în treburi. 3) (despre albia unei ape) A se îngusta din cauza aluviunilor; a se înnămoli. /în + podmol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împotmolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împotmolésc, imperf. 3 sg. împotmoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împotmoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPOTMOLÍ vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruţa s-a ~ în drum.)
(Dicţionar de sinonime)