împotrivire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s.f. Acţiunea de a se împotrivi şi rezultatul ei; opoziţie, rezistenţă, opunere, împotriveală. – V. împotrivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎMPOTRIV//Í mă ~ésc intranz. 1) A opune rezistenţă. ~ duşmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~eşte oricărui abuz. /Din împotrivă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împotriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împotrivésc, imperf. 3 sg. împotriveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împotriveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împotrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivírii; pl. împotrivíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncişa, a se încurmezişa, a se semeţi. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPOTRIVÍRE s. opoziţie, opunere, rezistenţă, (înv.) împoncişare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întâmpinat o dârză ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Împotrivireneîmpotrivire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impot impotr

Cuvinte se termină cu literele: re ire vire ivire rivire