împovărare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPOVĂRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) împovăra. – V. împovăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPOVĂR//Á ~éz tranz. şi fig. A face să se împovăreze. ~ cu griji. /în + povară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPOVĂR//Á mă ~éz intranz. şi fig. A purta multe poveri; a încărca. /în + povară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împovărá vb., ind. prez. 1 sg. împovăréz, 3 sg. şi pl. împovăreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împovăráre s. f., g.-d. art. împovărării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. v. copleşi. 3. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPOVĂRÁRE s. încărcare, îngreuiere, îngreunare. (~ spinării unui cal.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împovăra ≠ a despovăra, a uşura
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impov impova

Cuvinte se termină cu literele: re are rare arare varare