împrejmuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPREJMU//Í ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafeţe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPREJMUÍR//E ~i f. 1) v. A ÎMPREJMUI. 2) pop. Îngrăditură făcută în jurul unui teren; gard. /v. a împrejmui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împrejmuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. şi pop.) a ocoli, (pop.) a ţărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJMUÍRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul ~ii.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJMUÍRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împrejmui ≠ a dezgrădi
(Dicţionar de antonime)

Împrejmuiredezgrădire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impre imprej

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire muire jmuire