împrejmuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJMUÍT1 s.n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiţi, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPREJMU//Í ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafeţe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împrejmuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împrejmuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. şi pop.) a ocoli, (pop.) a ţărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJMUÍT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJMUÍT s. v. împrejmuire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A împrejmui ≠ a dezgrădi
(Dicţionar de antonime)

Împrejmuitdezgrădit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impre imprej

Cuvinte se termină cu literele: it uit muit jmuit ejmuit