împrejur dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ♢ Loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile, în jur. ♢ Expr. (La) stânga-mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părţile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJÚR adv. În spaţiul din preajma cuiva sau a ceva; în (sau pe) locurile din jur; în jur. A se uita ~.(De) jur ~ din (sau în) toate părţile; în jur. [Sil. îm-pre-] /în + pre + jur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎMPREJUR//Á împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părţile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împrejúr adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucişarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraş (var. împrejurean), s.m. (înv., vecin); împrejurime, s.f. (locul dimprejur); prejur-gură, s.n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s.f. (înv., circumstanţă), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreunăîmpreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Puşcariu 791; Candrea-Dens., 926 şi DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s.f. (circumstanţă; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).
(Dicţionarul etimologic român)

împrejúr adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jur-împrejúr loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. şi pl. împréjură
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPREJÚR adv. primprejur, (înv.) prejur. (Au ~ ape bogate în peşte.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJÚR s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfăşura, învălui, ocoli, strânge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impre imprej

Cuvinte se termină cu literele: ur jur ejur rejur prejur