împricinat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎMPRICIN//Á mă ~éz intranz. pop. 1) A intra în judecată (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricină (cu cineva). [Sil. îm-pri-] /în + pricină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPRICINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg. şi pl. împricineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împricinát adj, m., s. m., pl. împricináţi, f. sg. împricinátă, pl. împricináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPRICINÁT s., adj. v. inculpat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impri impric

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat cinat icinat