împrietenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-. – Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPRIETENÍRE s.f. Faptul de a (se) împrieteni. [Pr.: -pri-e-] – V. împrieteni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPRIETEN//Í ~ésc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPRIETEN//Í mă ~ésc intranz. A stabili relaţii de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împrietení vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împrieteneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împrieteníre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. împrietenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPRIETENÍ vb. (înv. şi reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se împrieteni ≠ a se înduşmăni, a se învrăjbi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impri imprie

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire tenire