împroșcătură

ÎMPROŞCĂTÚRĂ, împroşcături, s.f. 1. Împroşcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroşcare; stropitură, pată. – Împroşca + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPROŞCĂTÚR//Ă ~i f. 1) Împroşcare nerepetată. 2) Loc care păstrează urmele împroşcării. /a împroşca + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împroşcătúră s. f., g.-d. art. împroşcătúrii; pl. împroşcătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPROŞCĂTÚRĂ s. v. împroşcare.
(Dicţionar de sinonime)