împroprietări dex - definiţie, sinonime, conjugare

împroprietări

[Conjugare]
ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuinţe. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPROPRIETĂR//Í ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar. ~ ţăranii cu pământ. [Sil. îm-pro-pri-e-] /în + proprietar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].
(Dicţionar de neologisme)

ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)
(Marele dicţionar de neologisme)

împroprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împroprietăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A împroprietări ≠ a desproprietări, a expropia
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impro improp

Cuvinte se termină cu literele: ri ari tari etari ietari