ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. şi refl.1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutaţi, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMPRUMUTÁ împrumút tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiţia restituirii). Cât vrei să-ţi împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiţia restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua şi a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. şi pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. şi pl. împrumúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. şi reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ţi ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutaţi, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. şi pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. şi pl. împrumúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. şi reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ţi ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)
(Dicţionar de sinonime)