împuțit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPUŢÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacţie. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spaţiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacţie). [Prez. ind. şi: împuţésc] – În + puţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPUŢÍT, -Ă, împuţiţi, -te, adj. 1. Care a intrat in putrefacţie, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneş, trândav. – V. împuţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPUŢÍ împút tranz. (spaţii, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPUŢÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanţe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPUŢÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎMPUŢI şi A SE ÎMPUŢI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneş; trândav; puturos. /v. a împuţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPUŢÍ vb. 1. v. altera. 2. v. cloci.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUŢÍT adj. 1. v. alterat. 2. v. clocit. 3. v. neplăcut. 4. v. viciat.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUŢÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impu imput imputi

Cuvinte se termină cu literele: it tit utit putit mputit