împungălire

ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge).
(Dicţionarul limbii române moderne)

ÎMPUNGĂLÍRE s.f. v. împungăli. [DLRM]
(Alte dicţionare)

Cuvinte care încep cu literele: im imp impu impun impung

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire alire galire