împupit

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. p u p i t i „a îmboboci”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPUPÍT, -Ă, împupiţi, -te, adj. (Reg.) Îmbobocit; înmugurit. – V. împupi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

împupí vb., ind. prez. 3 sg. împupéşte, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împupeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMPUPÍ vb. v. îmboboci, înmuguri, muguri.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUPÍT adj. v. îmbobocit, înmugurit.
(Dicţionar de sinonime)