ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroşi. [Prez. ind. şi: (reg.) împúrpur] – În + purpură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s.f. Acţiunea de a se împurpura şi rezultatul ei. – V. împurpura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMPURPUR//Á ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPURPUR//Á mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roşu-aprins (ca purpura). /în + purpură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. şi pl. împurpureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPURPURÁRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roşeaţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s.f. Acţiunea de a se împurpura şi rezultatul ei. – V. împurpura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPURPUR//Á mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roşu-aprins (ca purpura). /în + purpură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. şi pl. împurpureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPURPURÁRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roşeaţă.
(Dicţionar de sinonime)